ÎNTRU SLAVA LUI DUMNEZEU CELUI ÎN TREIME LĂUDAT
după
(EDIȚIA A ȘAPTEA)
TIPĂRIT
ÎN ZILELE MAJESTĂȚII SALE IUBITORULUI DE HRISTOS
FERDINAND I
R E G E L E R O M Â N I E I
Cu aprobarea și binecuvântarea Sfântului
Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române,
În timpul păstoririi Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Primat,
Dr. MIRON CRISTEA
TIPOGRAFIA BISERICEASCĂ
DIN
S F Â N T A M Ă N Ă S T I R E C E R N I C A
1924
(Retipărit după ultima ediție din 1922 conform aprobării Sf. Sinod al Bisericii ortodoxe române cu No. 418, din 18 Noemvrie 1924)
—————————————————
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorile, Duhul adevărului, Carele pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de vieață, vino și Te sălășluește întru noi și ne curățește pre noi de toată spurcăciunea și mântuește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluește-ne pre noi. (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și sfântului Duh.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Prea Sfântă Treime, miluește-ne pre noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluește, (de trei ori.) Slavă... Și acum...
Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer și pre pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pre noi în ispită. Ci ne izbăvește de cel rău. Amin.
Doamne miluește, (de 12 ori)
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
Și trei închinăciuni.
Zicem: Psalmul 50
Miluește-mă, Dumnezeule, dupre mare mila Ta și dupre mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia ma greșit și rău înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptezi întru cuvintele Tale și să biruești când vei judecà Tu. Că iată întru fărădelegi m’am zămislit și în păcate m’a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voiu curăți ; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voiu albi. Auzului meu vei dà bucurie și veselie; bucuràse-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pre mine dela fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-L luà dela mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu Duh stăpânitor mă întărește. Învățà-voiu pre cei fărădelege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de sângiuiri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucurà-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat ; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inimă înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta Sionului și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pre altarul Tău viței.
și îndată:
CANONUL
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea. Irmos :
Veniți popoare să cântăm...
Stih: Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoește întru cele dinlăuntru ale mele.
Pâinea vieții cei veșnice să-mi fie mie Sfânt trupul Tău, Doamne milostive, și scump sângele Tău, tămăduire celor de multe feluri.
Stih: Nu mă lepăda pre mine dela fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L luà dela mine
Învrednicește-mă, Stăpâne, pre mine nevrednicul să mănânc Trupul Tău cel prea curat și să beau Sângele Tău cel prea scump, cu credință și cu dragoste.
Slavă...
Fiind spurcat cu lucruri netrebnice eu, ticălosul, nu sunt vrednic să mă împărtășesc cu prea curatul Tău Trup și cu dumnezeiescul Tău Sânge, Hristoase, cărora mă învrednicește.
Și acum... a Născătoarei de Dumnezeu.
Dumnezeiască Mireasă, ceeace ești bună și binecuvântată, care ai odrăslit spicul cel nearat și de mântuire lumii, învrednicește-mă, mâncând aceasta, să mă mântuesc.
Cântarea 3-a. Irmos :
Pre piatra credinței întărindu-mă...
Dă-mi, Hristoase, picături de lacrămi, care curățesc spurcăciunea inimii mele, ca fiind curățit cu știința cea bună, cu credință și cu frică să viu, Stăpâne, spre împărtășirea Darurilor Tale
Spre iertarea păcatelor să-mi fie mie prea curat Trupul Tău și dumnezeescul Sânge și spre împărtășirea cu Duhul Sfânt și spre vieața de veci, Iubitorule de oameni și spre depărtarea scârbelor și a chinurilor.
Slavă...
Doamne, învrednicește-mă să mă împărtășesc fără de osândă cu Trupul Tău și cu scumpul Sângele Tău și să slăvesc bunătatea Ta.
Și acum... a Născătoarei de Dumnezeu.
Ceeace ești masă, Preacurată, a pâinei celei de vieață, care S’a pogorât de sus pentru milă și a dăruit lumii vieață nouă, învrednicește-mă acum și pre mine, nevrednicul, a gusta cu frică dintru aceasta și să fiu viu.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Foc și lumină să-mi fie mie primirea prea curatelor și făcătoarelor de vieață Tainelor Tale, Mântuitorule, arzând neghina păcatelor și luminându-mă preste tot către cuvântarea lui Dumnezeu cea adevărată; că nu voiu da cele sfinte înșelăciunii vrăjmașului, nici Îți voiu da Ție sărutare înșelătoare, ci ca curva căzând înaintea Ta și ca tâlharul mărturisindu-mă, strig către Tine: Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru împărăția Ta.
Cântarea 4-a. Irmos :
Venit-ai din Fecioară...
Întrupându-Te, mult milostive, voit-ai de Te-ai dat spre junghiere ca un miel, pentru păcatele omenești; pentru aceasta mă rog Ție, să curățești și păcatele mele.
Tămăduiește ranele sufletului meu, Doamne, și mă sfințește tot și mă învrednicește, Stăpâne, ca să fiu părtaș dumnezeeștei Cinei Tale cei de taină, eu ticălosul.
Slavă...
Să stăm toți cu frică și cu cutremur ținând ochii inimii în sus și strigând către Mântuitorul: Întărește-ne și ne înțelepțește, milostive Doamne, întru frica Ta.
Și acum... a Născătoarei de Dumnezeu.
Fă și mie milostiv pre Cel din pântecele tău, Stăpână, și mă păzește pre mine, robul tău, fără de spurcăciune și fără de prihană, ca primind în lăutru mărgăritarul cel înțelegător, să mă sfințesc.
Cântarea 5-a. Irmos :
Dătătorule de lumină...
Precum ai zis mai înainte, Hristoase, fie acum prostului robului tău și petreci întru mine precum Te-ai făgăduit, că iată, mănânc Trupul Tău cel dumnezeesc și beau Sângele Tău.
Cuvântul lui Dumnezeu și Dumnezeule, cărbunele Trupului Tău să-mi fie mie întunecatului spre luminare și Sângele Tău spre curățirea spurcatului meu suflet.
Slavă...
Având suflet spurcat și buze necurate, nu cutez să mă apropii de tine, Hristoase, și să primesc Trupul Tău, ci Tu mă arată a fi acum vrednic.
Și acum... a Născătoarei de Dumnezeu.
Marie, Maica lui Dumnezeu, care ești sălășluirea scumpă a bunului miros, cu rugăciunile Tale fă-mă vas ales, ca să mă împărtășesc cu Sfintele Taine ale Fiului tău.
Cântarea 6-a. Irmos :
Întru adâncul păcatelor...
Mintea, sufletul și inima sfințește-mi, Mântuitorule, și trupul meu, și mă învrednicește fără de osândă, Stăpâne, să mă apropii către înfricoșătoarele Taine.
Ca înstreinându-mă de patimi, să am adăogirea Darului Tău și întărirea vieții pentru împărtășirea Sfintelor Tainelor Tale, Hristoase.
Slavă...
Cu frică și cu cutremur să ne apropiem toți către dumnezeeștile Taine ale lui Hristos, și să primim adevăratul și sfântul Trup al Lui și adevăratul și sfântul și scumpul Lui Sânge.
Și acum... a Născătoarei de Dumnezeu.
Dumnezeule, Cuvântul lui Dumnezeu cel Sfânt, sfințește-mă acum cu totul pre mine, celace viu către dumnezeeștile Tainele Tale, pentru rugăciunile sfintei Maicii Tale.
Deci: Doamne miluește, de 3 ori. Slavă... Și acum... Apoi:
Condacul, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus...
Să nu mă treci cu vederea, Hristoase, a luà acum pâinea, Trupul Tău și dumnezeescul Tău Sânge și a mă împărtăși, Stăpâne, cu prea curate și înfricoșate Tainele Tale, eu ticălosul; și să nu-mi fie mie spre osândă, ci să-mi fie spre vieața cea veșnică și fără de moarte.
Cântarea 7-a. Irmos :
Chipul celui de aur prea înțelepții coconi...
Împărtășirea nemuritoarelor Tale Taine, Hristoase, să-mi fie mie acum izvor de bunătăți, lumină, vieață și nechinuire și solie spre adăogirea și înmulțirea dumnezeeștei bunătăți, ca să Te slăvesc pre Tine, Celace ești Însuți bun.
Izbăvește-mă de patimi și de vrăjmași și de nevoi și de toată scârba, ca să mă apropii acum cu cutremur, cu dragoste și cu sfială, iubitorule de oameni, spre Tainele Tale cele nemuritoare și dumnezeești și să cânt Ție: Bine ești cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinților noștri.
Slavă...
Suflete al meu ticăloase, suflete pătimașe, spăimântează-te văzând preaslăvitele Taine, lăcrămează suspinând, și bătându-te pre piept strigă și zi: Doamne, curățește-mă pre mine, curvarul.
Și acum... a Născătoarei de Dumnezeu.
Ceeace ai născut pre Mântuitorul Hristos mai pre sus de minte, de Dumnezeu dăruită, ție, celei Curate mă rog acum eu robul tău cel necurat, pre mine, cel ce voiu să mă apropii acum către Tainele cele prea curate, curățește-mă preste tot de spurcăciunea trupului și a sufletului.
Cântarea 8-a. Irmos :
Pre celce în cuptorul cel de foc...
Cereștilor și înfricoșatelor și Sfintele Tale Taine, Hristoase și cinei Tale cei dumnezeești și de taină, acum a fi părtaș și pre mine, cel deznădăjduit, mă învrednicește, Dumnezeule, Mântuitorul meu.
Către a Ta milostivire scăpând, Bunule, cu frică strig către Tine; Petreci întru mine, Mântuitorule, și eu întru Tine, precum ai zis, că iată îndrăznind spre mila Ta, mănânc Trupul Tău și beau Sângele Tău.
Binecuvântăm...
Mă cutremur primind foc, ca să nu mă aprind ca ceara și ca iarba. O, înfricoșată taină! O, bună mila lui Dumnezeu! Cum eu fiind tină mă împărtășesc cu dumnezeescul Trup și sânge, și mă fac fără stricăciune.
Și acum... a Născătoarei de Dumnezeu.
Adevărat, Maica lui Dumnezeu, s’a copt în pântecele tău pâinea cea dumnezeiască a vieții, păzind nevătămat pântecele tău cel nevinovat; pentru aceea te lăudăm pre tine, ca pre hrănitoarea noastră, întru toți vecii.
Cântarea 9-a. Irmos :
Fiul Părintelui Celui fără de început...
Hristos este, gustați și vedeți, că Domnul, Carele de demult pentru noi, precum suntem noi făcându-Se, odată pre Sine Părintelui Său ca o jertfă aducându-se, pururea Se junghie, sfințind pre ceice se împărtășesc cu Dânsul.
În suflet și în trup să mă sfințesc, Stăpâne, să mă luminez, să mă mântuesc, să fiu Ție casă cu împărtășirea Sfintelor Taine, și să Te am pre Tine cu Darul viețuind întru mine, cu Tatăl și cu Duhul, mult milostive.
Slavă...
Ca focul să-mi fie mie și ca lumina trupul și sângele Tău cel scump, Mântuitorul meu, arzând materiile păcatului și mistuind spinii chinurilor și luminându-mă preste tot pre mine, care mă închin Dumnezeirii Tale.
Și acum... a Născătoarei de Dumnezeu.
Dumnezeu S’a întrupat din sângiuirile tale cele curate, pentru aceasta te laudă pre tine, Stăpână, tot neamul și te slăvește mulțimea Îngerilor, căci pentru tine au văzut pre Celace stăpânește toate luând ființă omenească.
Și îndată:
Cade-se să te fericim... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă Treime... Tatăl nostru... și troparul zilei sau al praznicului, de este praznic împărătesc. Doamne, miluiește, de 40 ori. Și rugăciunea Pavecerniții: Nespurcată, neîntinată, nestricată... Apoi troparele: Miluește-ne pre noi, Doamne, miluește-ne pre noi... Slavă... Doamne, miluește-ne pre noi, că întru Tine am nădăjduit... Și acum... Ușa milostivirii deschide-o nouă... Iar a doua zi după slujba cea obișnuită a ceasurilor, celce va să se împărtășească face început. Apoi: Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântă Treime... Tatăl nostru... Doamne miluește, de 12 ori. Veniți să ne închinăm... de trei ori, și acești Psalmi:
Psalmul 22
Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi; în locul pășunei, acolo m’a sălășluit. La apa odihnei m’a hrănit, sufletul meu l-a întors. Povățuitu-m’a pre cărările dreptății, pentru numele Lui. Că de voiu și umblà în mijlocul umbrii morții, nu mă voiu teme de rele, că Tu cu mine ești. Toiagul Tău și varga Ta, acestea m’au mângâiat. Gătit-ai înaintea mea masă, împotriva celorce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu, și paharul Tău este adăpându-mă, ca un puternic. Și mila Ta mă va urma în toate zilele vieții mele, ca să locuiesc eu în casa Domnului întru îndelungare de zile.
Psalmul 23
Al Domnului este pământul și plinirea lui, lumea și toți ceice locuesc într’însa. Acesta pre mări l-a întemeiat pre el, și pre râuri l-a gătit pre el. Cine se va sui în muntele Domnului? Sau cine va stà în locul cel sfânt al Lui? Cel nevinovat cu mâinile și curat cu inima, care nu și-a luat în deșert sufletul său, și nu s-a jurat întru vicleșug vecinului său, acesta va luà binecuvântare dela Domnul și milostenie dela Dumnezeu, Mântuitorul său. Acesta este neamul celorce caută pre Domnul, acelora ce caută fața Dumnezeului lui Iacob. Ridicați boeri porțile voastre, și vă ridicați porțile cele veșnice, și va intrà Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul cel tare și puternic, Domnul cel tare în răsboiu. Ridicați boeri porțile voastre, și vă ridicați porțile cele veșnice, și va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, acesta este Împăratul slavei.
Psalmul 115
Crezut-am, pentru aceea am grăit, și eu m’am smerit foarte, și am zis întru uimirea mea: Tot omul este mincinos. Ce voiu răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? Paharul mântuirii voiu luá și numele Domnului voi chemà. Rugăciunile Domnului voiu da, înaintea a tot poporul Lui. Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui. O, Doamne, eu sluga Ta, eu sluga Ta și fiul slujnicei Tale; rupt ai legăturile mele. Ție voiu jertfi jertfă de laudă și întru numele Domnului voiu chemà. Rugăciunile Domnului voiu da înaintea a tot poporul Lui, în curțile casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime.
Slavă... Și acum... Aliluia, de trei ori. Metanii 3. Și aceste tropare,
glasul al 6-lea:
Fărădelegile mele treci-le, Doamne, Celace Te-ai născut din Fecioară și curățește inima mea, făcându-o pre ea biserică prea curat Trupului și sângelui Tău, și nu mă lepădà pre mine de la fața Ta, Celace ai fără de măsură mare milă.
Slavă...
Spre împărtășirea Sfințeniilor Tale cum voiu îndrăzni eu, nevrednicul? Că de voiu cutezà împreună cu cei vrednici a mă apropià către Tine, haina mă vădește, că nu este de treaba Cinei, și solesc osândă multă păcătosului meu suflet; ci curățește, Doamne, spurcăciunea sufletului meu și mă mântuește, ca un iubitor de oameni.
Și acum... a Născătoarei de Dumnezeu.
Pentru multă mulțimea păcatelor mele alerg către tine Născătoare de Dumnezeu, prea curată, mântuire trebuindu-mi. Cercetează neputinciosul meu suflet și te roagă Fiului tău și Dumnezeului nostru, să-mi dăruiască iertare de relele celece am făcut, ceeace ești una binecuvântată.
Iar în Sfânta și Marea Joi, se zice acesta:
Când slăviții ucenici la spălarea cinei...
Apoi: Doamne miluește, de 40 ori. Și metanii câte vei putea.
Apoi; cetind aceste rânduri să fii cu luare aminte spre îndreptatea ta.
Vrând să mănânci, o omule, trupul Stăpânului,
Cu frică te apropie să nu te ardă că foc este.
Vrând Sângele cel dumnezeesc să-l bei spre împărtășire,
Întâiu te împacă cu ceice te-au scârbit.
Apoi să îndrăznești a mânca mâncare de taină.
Alte Stihuri:
Mai ’nainte până a nu te împărtăși cu înfricoșata jertfa, cu trupul Stăpânului cel de vieață făcător, într’acest chip, te roagă cu cutremur:
Rugăciunea 1-ia, a Marelui Vasilie.
Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Celace ești izvorul vieței și al nemuririi, Făcătorul a toată făptura cea văzută și cea nevăzută, Fiul Tatălui celui fără de început; Carele pentru multa bunătate, în zilele cele de apoi Te-ai îmbrăcat în trup, și Te-ai răstignit, și Te-ai îngropat pentru noi cei nemulțumitori și cu nărav rău și cu Sângele Tău ai înnoit firea noastră cea stricată prin păcat; Însuți Împărate, Celace ești fără de moarte, primește și pocăința mea a păcătosului, și pleacă urechea Ta către mine, și ascultă graiurile mele, că am greșit, Doamne; greșit-am la cer și înaintea Ta și nu sunt vrednic a căuta spre înălțimea slavei Tale că am mâniat bunătatea Ta, călcând învățăturile Tale și neascultând poruncile Tale. Ci Tu, Doamne, fiind fără de răutate, îndelung răbdător și mult milostiv, nu m’ai dat pre mine să pier cu fărădelegile mele în tot chipul așteptând întoarcerea mea. Că Tu ai zis, iubitorule de oameni, prin Proorocul Tău: „Cu vrere nu voesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu; că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâinilor Tale, nici nu voești pierderea omenească, ci vrei ca să se mântuiască toți și să vine întru cunoștința cea adevărată”. Pentru aceasta și eu, măcar de sunt și nevrednic cerului și pământului și acestei vieți trecătoare, supuindu-mă pre mine cu totul păcatului, făcându-mă rob desmierdăciunilor, și spurcând chipul Tău, ci fiind făptura Ta și zidirea Ta, nu mă des-nădăjduesc de a mea mântuire, ticălosul; ci nădăjduindu-mă spre milostivirea Ta, cea fără de număr, viu. Pentru aceasta primește-mă și pre mine, iubitorule de oameni, Hristoase, ca pe curva și ca pre tâlharul, ca pre vameșul, și ca pre fiul cel curvar, și ridică sarcina cea grea a păcatelor mele, Celace ai șters păcatul lumii și tămăduiești neputințele oamenești, și chemi către Tine pre cei osteniți și însărcinați, și le faci odihnă. Celace n’ai venit să chiemi pre cei drepți la pocăință, ci pre cei păcătoși, curățește-mă de toa-tă spurcăciunea trupului și a sufletului. Învață-mă să săvârșesc sfințenie întru frica Ta, ca, cu curată mărturisirea tainei inimii mele primind părticica Sfintelor Tale, să mă unesc cu Trupul și cu sfânt Sângele Tău, și să Te am pre Tine viețuind și petrecând întru mine cu Tatăl și cu Sfânt Duhul Tău. Adevărat, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă împărtășirea prea curatelor și făcătoarelor de vieață Tainelor Tale, nici să fiu slab la suflet și la trup, pentrucă mă împărtășesc cu dânsele cu nevrednicie; ci-mi dă mie până la sfârșitul vieții fără de osândă a primi partea Sfințeniilor Tale, spre împărtășirea Duhului Sfânt, spre călătoria vieții de veci și spre răspuns bine primit la înfricoșata judecata Ta. Ca și eu, dimpreună cu toți aleșii Tăi, să fiu părtaș bunătăților Tale celor nestricăcioase, care ai gătit celorce Te iubesc pre Tine, Doamne, întru cari ești preaslăvit în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea 2-a, a celui dintre Sfinți părintelui nostru Ioan Gură de Aur.
Doamne, Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic nici cuvios ca să intri sub acoperământul casei sufletului meu, pentrucă este pustie și s’a surpat toată și nu ai întru mine loc cuvios ca să-Ți pleci capul. Ci precum din înălțime pentru noi Te-ai plecat pleacă-Te și acum smereniei mele și precum ai îngăduitde Te-ai culcat în peșteră și în ieslea dobitoacelor, așà îngăduește de a intra și în ieslea necuvântătorului meu suflet și în spurcatul meu trup. Și, precum n’ai socotit a fi lucru nevrednic a intrà și a cinà împreună cu păcătoșii în casa lui Simon celui stricat, așà voește a intra și în casa smeritului, stricatului și păcătosului meu suflet. Și precum n’ai lepădat pre curva cea păcătoasă, ce era asemenea mie, care a venit și s’a atins de Tine, așà Te milostivește și de mine, păcătosul, care viu și mă ating de Tine. Și, precum nu Te-ai scârbit de spurcata ei gură cea împuțită ce Te-a sărutat, așà nu Te scârbi nici de spurcata și mai necurata mea gură decât acelea, nici de buzele mele cele necurate și urâte și de limba mea cea cu totul necurată; ci să-mi fie mie cărbunele preasfântului Tău Trup și al Sângelui Tău celui scump, întru sfințire întru luminare și întru sănătate ticălosului sufletului și trupului meu; întru ușurarea greutății păcatelor mele celor multe; spre paza de toată lucrarea diavolească și spre gonirea și spre oprirea vicleanului și răului meu obicei; spre omorârea patimilor, spre paza poruncilor Tale, spre adăogirea dumnezeescului Tău Dar și spre Împreunarea Împărăției Tale; că nu ca și cum aș fi fără de grijă viu către Tine, Hristoase Dumnezeule, ci nădăjduindu-mă spre bunătatea Ta cea nespusă, și pentru ca să nu fiu depărtat întru multă vreme de împărtășirea Ta și să fiu prins de lupul cel înțelegător, pentru aceasta mă rog Ție; Precum ești numai Însuți Sfânt, Stăpâne, sfințește-mi sufletul și trupul, mintea și inima, măruntaiele și pântecele, și mă înnoiește preste tot și înrădăcinează frica Ta întru mădularele mele, și sfințirea Ta o fă neluată de la mine. Și-mi fii mie ajutător și folositor, îndreptând în pace veața mea și învrednicindu-mă a stà deadreapta Ta cu Sfinții Tăi. Pentru rugăciunile și îmblânzirile prea curatei Maicii Tale și ale slujitorilor Tăi celor fără de trupuri, ale prea curatelor puteri și ale tuturor Sfinților, cari din veci Ți-au plăcut Ție. Amin.
Rugăciunea 3-a, a Sfântului Simeion Metafrast.
Doamne, Celace singur ești curat și nestricăcios, Carele pentru nespusa milostivire a iubirii de oameni, ai luat toată firea noastră din curatele și fecioreștile sângiuiri ale celeeace Te-a născut pre Tine mai pre sus de fire, cu venirea dumnezeescului Duh și cu bunăvoirea Tatălui Celui deapururea veșnic, Hristoase Iisuse, înțelepciunea Lui Dumnezeu și pacea și puterea. Celace ai luat pe trupul Tău patimile cele de vieață făcătoare și mântuitoare: crucea, piroanele, sulița și moartea; omoară-mi patimile cele trupești, care îmi strică sufletul. Celace cu îngroparea Ta ai prădat împărăția iadului, îngroapă sfaturile mele cele viclene, cu gânduri bune și risipește duhurile cele viclene. Celace cu Învierea Ta cea de a treia zi și de vieață purtătoare, ai ridicat pre strămoșul cel căzut, ridică-mă și pre mine, celace m’am alunecat la păcat, punându-mi înainte chipuri pocăinței. Celace cu preaslăvită Înălțarea Ta ai îndumnezeit Trupul carele ai luat și l-ai cinstit pre dânsul cu șederea cea deadreapta Tatălui, învrednicește-mă prin împărtășirea Sfintelor Tainelor Tale, să dobândesc partea cea deadreapta a celor mântuiți. Celace cu pogorârea mângâietorului Duhului Tău, ai făcut vase cinstite pre Sfinții Tăi Ucenici, arată-mă și pre mine a fi locaș venirii Lui. Celace vei veni iarăș să judeci toată lumea cu dreptate, binevoește ca să Te întâmpin și eu pre nori pre Tine, Judecătorul și Făcătorul meu, împreună cu toți Sfinții Tăi; ca fără de sfârșit să Te slăvesc și să Te laud pre Tine, împreună cu Părintele Tău cel fără de început și cu prea sfântul și bunul și de vieață făcătorul Duhul Tău, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin.
Rugăciunea 4-a, a aceluiaș.
Precum voiu stà înaintei înfricoșatei și nefățarnicei Tale judecăți, Hristoase Dumnezeule, luând întrebare și făcând răspuns de relele celece am lucrat eu, așà astăzi mai’nainte până ce va sosi ziua judecății mele, la Sfântul Tău altar stând înaintea Ta și înaintea înfricoșaților și Sfinților Tăi Îngeri, fiind plecat de știința faptelor mele, aduc înainte lucrurile mele cele rele și fărădelege, puindu-le în priveală și vădindu-le. Vezi, Doamne, smerenia mea și-mi iartă toate păcatele mele. Vezi că s’au înmulțit mai mult decât perii capului meu fărădelegile mele. Că ce rău n’am lucrat, ce păcat n’am făcut, ce lucru rău n’am închipuit în sufletul meu; că iată și cu faptele am făcut: curvie, prea curvie, înălțare, trufie, batjocură, hulă, vorbă deșartă, înfierbântare la râs, beție, neînfrânare gurii, mâncare fără de măsură, urîciune, zavistie, iubire de argint, iubire de avuție, cămătărie, iubire de sine, iubire de mărire, răpire, nedreptate, agonisire de rușine, râvnă, grăire împotrivă, fărădelege. Toate simțirile mele și toate mădulările mi-am spurcat și le-am stricat, și de nici o treabă le-am făcut, casă de lucru cu totul făcându-mă diavolului. Și știu, Doamne, că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ci este neasemănată mulțimea îndurărilor Tale, și mila bunătății Tale celui fără de răutate este nespusă; și nu este nici un păcat carele biruește iubirea Ta cea de oameni. Pentru aceasta, prea minunate Împărate, Doamne, Celace ești fără de răutate, fă minunată și spre mine păcătosul mila Ta, arată-mi puterea bunătății Tale, arată-mi tăria milostivirii Tale cei îndurate; și mă primește pre mine, păcătosul, celce mă întorc; primește-mă precum ai primit pre curvarul, pre tâlharul și pre curva; primește-mă pre mine, celce Ți-am greșit preste măsură cu cuvântul și cu lucru și cu pofta cea fără de treabă și cu gândul cel dobitocesc. Și precum ai primit pre ceice au venit întru al unsprezecilea ceas, cari nimic vrednic n’au lucrat, așà mă primește și pre mine, păcătosul, că am greșit mult, și m’am spurcat și am scârbit Duhul Tău cel Sfânt, și am mâniat milostivirea Ta cea iubitoare de oameni; cu lucrul, cu cuvântul și cu gândul, noaptea și ziua, de față și întru ascuns, cu voie și fără de voie. Și știu că vei să pui înaintea mea păcatele mele, întru acest chip, precum le-am făcut eu și vei să Te întrebi cu mine, de celece cu știința, fără iertare, am greșit. Ci Doamne, Doamne, nu cu judecata Ta cea dreaptă, nici cu urgia Ta să mă cerți pre mine, nici cu mânia Ta sa mă pedepsești. Miluește-mă, Doamne, că nu sunt numai neputincios, ci și zidirea Ta sunt eu. Că Tu, Doamne, ai întărit preste mine frica Ta, iar eu am făcut vicleșug înaintea Ta. Ție unuia am greșit, ci Te rog să nu intri la judecată cu robul Tău. Că de vei căuta la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că eu sunt adâncul păcatului și nu sunt vrednic, nici îndestulat a căutà și a vedeà înălțimea cerului pentru mulțimea păcatelor mele cărora nu este număr. Că toate lucrurile rele și îzvodirile și meșteșugurile diavolești și stricăciunile, și silniciile, malahiile, sodomiile, mozaviriile, sfătuirile spre păcat, gâdilirile și alte patimi nenumărate n’au lipsit dela mine. Că cu ce fel de păcat nu m’am spurcat? Cu ce rele nu m’am cuprins? Tot păcatul am făcut, toată necurăția am băgat în sufletul meu, netrebnic m’am făcut Ție, Dumnezeul meu, și oamenilor. Cine mă va ridicà pre mine, celce am căzut întru atâtea păcate rele? Doamne, Dumnezeul meu, spre Tine am nădăjduit, de este mie nădejde de mântuire, de biruește iubirea Ta cea de oameni mulțimea fărădelegilor mele, fii mie Mântuitor, și dupre îndurările Tale și milele Tale, slăbește, lasă, iartă-mi toate câte am greșit Ție; că s’a umplut de multe rele sufletul meu, și nu este întru mine nădejde de mântuire. Miluește-mă, Dumnezeule, dupre mare mila Ta, și să nu-mi răsplătești mie dupre lucrurile mele; și să nu mă judeci pre mine dupre faptele mele, ci întorcându-mă mă sprijinește. Izbăvește sufletul meu de celece au crescut într’însul, și de adaosurile cele cumplite. Mântuește-mă, Doamne, pentru mila Ta, ca unde s’a înmulțit păcatul, să prisosească Darul Tău, și să Te laud, și să Te proslăvesc pre Tine, totdeauna în toate zilele vieții mele. Că Tu ești Dumnezeul celorce se pocăesc, și Mântuitorul celorce greșesc, și Ție slavă înălțăm, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început, și cu prea sfântul și bunul, și de vieață făcătorul Tău Duh acum și pururea și în vecii vecilor, Amin.
Rugăciunea 5-a, a Sfântului Ioan Damaschin.
Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Celace Însuți ai putere a ierta păcatele oamenilor, ca un bun și iubitor de oameni, treci cu vederea toate greșelile mele cele cu știință și cu neștiință, și mă învrednicește fără de osândă a mă împărtăși cu dumnezeeștile și prea slăvitele și prea curatele și de vieață făcătoarele Tainele Tale; nu spre muncă, nici spre adăogirea păcatelor, ci spre curățirea și sfințirea și spre încredințarea vieții și a Împărăției ce va să fie; spre zid și ajutor și izgonirea celor potrivnici; spre pierderea greșelilor mele celor multe. Că Tu ești Dumnezeul milei și al îndurărilor și al iubirii de oameni, și Ție slavă înălțăm, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin.
Rugăciunea 6-a, a Marelui Vasilie.
Știu, Doamne, că cu nevrednicie mă împărtășesc cu prea curatul Trupul Tău și scump Sângele Tău, și vinovat sunt și osândă mie mănânc și beau, nesocotind Trupul și Sângele Tău, al lui Hristos Dumnezeului meu; ci spre îndurările Tale îndrăznind, viu către Tine, Celace ai zis: „Celace mănâncă Trupul Meu și beà Sângele Meu, întru Mine petrece și Eu întru dânsul”. Deci, milostivește-Te, Doamne, și nu mă vădi pre mine păcătosul, ci fă cu mine după mila Ta. Și să-mi fie mie Sfintele acestea spre tămăduire și curățire și spre luminare și pază și mântuirea și spre sfințirea sufletului și a trupului; spre gonirea a toată nălucirea și a faptei celei rele și a lucrării diavolești, care se lucrează cu gândul întru mădulările mele; spre îndrăznirea și dragostea cea către Tine; spre îndreptarea vieții și întărirea; spre adăogirea faptei bune și a săvârșirii; spre plinirea poruncilor și spre împărtășirea cu Sfântul Duh; spre călătoria la vieața de veci; spre răspuns bine primit la județul Tău cel înfricoșat, iar nu spre judecată sau spre osândă.
Rugăciunea 7-a, a Sfântului Simeon, noul Teolog,
din dumnezeeștile întrebări.
Din buze spurcate, din scârnavă inimă, din necurată limbă, din suflet spurcat, primește rugăciune, Hristoase al meu, și nedefăimându-mi nici cuvintele, nici obișnuințele, nici nerușinarea, dă-mi mie cu îndrăzneală a grăi celece voesc, Hristoase al meu, și mai vârtos mă și învață ce mi se cade a face și a grăi. Greșit-am mai mult decât curva, care aflând unde locuești, mir cumpărând, a venit cu îndrăzneală a unge picioarele Tale, ale Stăpânului Hristos și Dumnezeului meu. Cum pre aceea nu o ai lepădat, apropiindu-se din inimă, nici de mine nu Te scârbi, Cuvinte, ci ale Tale picioare îmi dă mie și a le țineà și a le sărutà și cu izvor de lacrămi ca cu niște mir de mult preț, cu îndrăzneală a le unge. Spală-mă cu lacrămile mele, curățește-mă cu dânsele, Cuvinte; iartă și greșelile mele, și-mi dă mie îndreptare. Știi a răutăților mulțime, știi și bubele mele, și ranele mele le vezi, dar și credința știi și voința vezi și suspinurile auzi. Nu se ascunde înaintea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, Făcătorul meu și Izbăvitorul meu, nici picătura de lacrămi, nici din picătură vreo parte. Cele încă nelucrate de mine le-au cunoscut ochii Tăi; și în cartea Ta și celece încă nu sunt lucrate, scrise la tine se află. Vezi smerenia mea, vezi-mi osteneala câtă este și păcatele toate mi le iartă, Dumnezeul tuturor, ca cu inima curată, cu înfricoșat gând și cu sufletul umilit să mă împărtășesc cu Tainele Tale cele prea curate și prea Sfinte, cu care se îndumnezeește și se înviază tot celce mănâncă și beà cu inimă curată. Că Tu ai zis Stăpânul meu: „Tot celce mănâncă Trupul Meu și beà Sângele Meu, întru Mine rămâne și Eu întru dânsul”. Adevărat este întru totul cuvântul Stăpânului și Dumnezeului meu, că celce se împărtășește cu darurile cele dumnezeiești și îndumnezeitoare, nu este singur, ci cu Tine, Hristoase al meu. Celce ești din lumina cea cu trei străluciri, care luminează lumea. Deci, ca să nu rămân singur fără de Tine, dătătorule de vieață, suflarea mea, vieața mea, bucuria mea, mântuirea lumii, pentru aceasta m’am apropiat către Tine, precum vezi, cu lacrămi și cu suflet umilit, rogu-mă ca să iau izbăvire de greșelile mele și să mă împărtășesc fără de osândă cu Taine ale Tale cele dătătoare de vieață și fără de prihană, ca să petreci, precum ai zis, cu mine, de trei ori ticălosul, ca să nu mă răpească pre mine cu vicleșug înșelătorul, aflându-mă osebit de Darul Tău; și înșelându-mă să mă depărtez de îndumnezeitoarele Tale cuvinte. Pentru aceasta cad și cu căldură strig către Tine: Cum pre curvarul ai primit, și pre curva care a venit la Tine, așa mă primește și pre mine, curvarul și spurcatul, Milostive. Că, cu suflet umilit, acum viu la Tine. Știu, Mântuitorule, că altul ca mine n’a greșit Ție, nici a făcut fapte precum eu am făcut. Ci aceasta iar știu, că mărimea greșelilor mele și mulțimea păcatelor, nu covârșește îndelungă răbdarea cea multă a Dumnezeului meu și iubirea de oameni cea înaltă; ci pre ceice cu căldură se pocăesc, cu mila îndurării îi curățești și-i luminezi și luminii îi împreunezi, părtași Dumnezeirii Tale făcându-i fără pizmuire; și ce este străin și îngerilor și gândurilor omenești, vorbești cu ei de multe ori ca cu niște prieteni ai Tăi adevărați. Acestea îndrăzneț mă fac, acestea îmi dau aripi, Hristoase al meu, și nădejduindu-mă spre facerile Tale de bine cele multe spre noi, bucurându-mă împreună și cutremurându-mă, cu focul mă împărtășesc; iarbă fiind eu și streină minune! răcorindu-mă nears, ca rugul de demult, carele neaprins ardea. Pentru aceasta, cu gând mulțumitor și cu mulțumitoare inimă, cu mulțumitoare mădulări ale sufletului și ale trupului meu mă închin și Te măresc și Te slăvesc pre Tine, Dumnezeul meu, ca Celce ești binecuvântat acum și în veci. Amin.
Rugăciunea 8-a, a Sfântului Ioan Gură de Aur.
Dumnezeule, slăbește, lasă, iartă-mi toate greșelile mele câte Ți-am greșit: Ori cu cuvântul, ori cu lucrul, ori cu gândul, cu voie sau fără de voie, cu știința sau cu neștiința; toate mi le iartă ca un bun și de oameni iubitor. Și, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Tale, și ale slujitorilor Tăi Îngeri, și ale sfintelor Puteri și ale tuturor Sfinților, cari bine Ți-au plăcut Ție din veac, binevoește ca fără de osândă să primesc sfântul și preacuratul Trup și scump Sângele Tău, spre tămăduirea sufletului și a trupului și spre curățirea gândurilor mele celor rele; că a Ta este împărăția și puterea și slava; a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea 9-a, a aceluiaș.
Nu sunt vrednic, Stăpâne Doamne, să intri subt acoperământul sufletului meu, ci, de vreme ce Tu, ca un iubitor de oameni, vrei să viețuiești întru mine, poruncește cu cutezare șă mă apropiu. Deșcide-voiu ușile care le-ai zidit Tu și intră cu iubirea de oameni, precum ai zis. Intră și vei luminà cugetul meu cel întunecat. Și cred că vei face aceasta, că n’ai gonit pre curva ceeace a venit cu lacrămi la Tine, nici ai lepădat pre vameșul, care s’a pocăit, nici pe tâlharul, care a cunoscut împărăția Ta l-ai izgonit, nici pe gonaciul ce s’a pocăit l-ai părăsit; ci pre toți, care au venit cu pocăință la Tine i-ai rânduit în ceata prietenilor Tăi, Celace Însuți ești binecuvântat totdeauna, acum și întru nesfărșiții veci. Amin.
Rugăciunea 10-a, a aceluiaș.
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, slăbește, lasă, milostivește-Te și-mi iartă mie, păcătosului, netrebnicului și nevrednicului robului Tău, căderile în păcate și greșelile mele câte Ți-am greșit din tinerețile mele până în ziua și ceasul de acum, ori cu știința, ori din neștiința, cu cuvintele sau cu lucrurile sau cu gândurile, sau cu cugetele și cu izvodirile și cu toate simțirile mele; și pentru rugăciunile celeeace Te-a născut pre Tine fără de sămânță, ale prea curatei și pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, aceeace una este nădejde nerușinată și folositoarea și mântuirea mea, învrednicește-mă fără de osândă să mă împărtșesc cu Tainele Tale cele prea curate și nemuritoare, făcătoare de vieață și înfricoșate, spre iertarea păcatelor și spre vieață de veci, spre sfințire, spre luminare, spre tărie, spre vindecarea și spre sănătatea sufletului și trupului, și spre pierzarea și pierderea de tot a cugetelor și a gândurilor mele celor rele și a obișnuințelor și a nălucirilor celor de noapte, a duhurilor celor viclene și întunecate. Că a Ta este Împărăția și puterea, slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Tău Cel Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea 11-a, a Sfântului Ioan Damaschin.
Înaintea ușilor casei Tale stau și nu mă depărtez dela gândurile rele, ci Tu, Hristoase Dumnezeule, Carele ai îndreptat pre vameșul și ai miluit pre Hananianca și-ai deschis tâlharului ușile raiului, deschide-mi îndurările iubirii Tale de oameni și mă primește pre mine celace viu și mă ating de Tine, ca pre curva și ca pre ceiace-i curgeà sânge; că aceea, atingându-se de marginea hainei Tale, prea lesne a luat tămăduire, iar cealaltă cuprinzând prea curatele Tale picioare, au dobândit ertare păcatelor. Iar eu, ticălosul, cu totul întreg Trupul Tău cutezând a-L primi, să nu fiu ars, ci mă primește ca și pre dânsele și-mi luminează simțirile mele cele sufletești, arzând greșelile păcatelor mele; pentru rugăciunile celeeace ce fără de sămânță Te-a născut pre Tine, și cu ale puterilor cerești, că bine ești cuvântat în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea 12-a, a Sfântului Ioan Gură de Aur.
Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui viu, Carele ai venit în lume să mântuești pre cei păcătoși, dintru cari cel dintâiu sunt eu. Încă cred că acesta este însuș prea curat Trupul Tău, și acesta este însuș scump Sângele Tău. Deci, mă rog Ție: Miluește-mă și-mi iartă greșelile mele cele de voie și fără de voie, carele am făcut cu cuvântul sau cu lucrul, cu știința, sau cu neștiința; și mă învrednicește fără de osândă să mă împărtășesc cu prea curatele Tale Taine, spre ertarea păcatelor mele și spre vieața de veci. Amin.
Deci, mergând să te împărtășești, să zici întru tine aceste stihuri ale lui Metafrast:
Iată, mă apropiu către dumnezeeasca Împărtășire.
Făcătorule, să nu mă arzi cu împreunarea.
Că Tu ești foc carele arzi pe cei nevrednici.
Ci mă curățește de toată spurcăciunea.
Apoi zi:
Cinei Tale, cei de Taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaș mă primește, că nu voiu spune vrăjmașilor Tăi Taina Ta, nici sărutare Îți voiu da ca Iuda, ci ca tâlharul mă mărturisesc Ție: Pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția Ta.
După aceea stihurile acestea:
Spăimântează-te, omule, văzând Sângele cel îndumnezeitor, că este foc carele arde pre cei nevrednici.
Dumnezeescul Trup și mă îndumnezeește și mă hrănește. Îmi îndumnezeește sufletul, iar mintea îmi hrănește în chip strein.
Deci, Troparele acestea:
Îndulcitu-m’ai cu dragostea Tău, Hristoase și m’ai schimbat cu dumnezeeasca Ta râvnă; ci arde cu focul cel fără de materie păcatele mele și mă învrednicește a mă sătura de îndulcirea Ta, ca de aceste două veselindu-mă să slăvesc, Bunule, venirea Ta.
Întru luminările Sfinților Tăi, cum voiu intrà eu, nevrednicul? Că de voiu îndrăznì să intru în cămară, haina mă vădește, că nu este de nuntă, și voiu fi legat și lepădat de Îngeri. Ci curățește, Doamne, spurcăciunea sufletului meu și mă mântuește, ca un iubitor de oameni.
Apoi Rugăciunea aceasta :
Stăpâne, iubitorule de oameni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă Sfintele acestea, pentrucă sunt nevrednic, ci spre curățirea și sfințirea sufletului și a trupului și spre încredințarea vieții și a Împărăției ce va să fie. Iar mie a mă alipi de Dumnezeu, bine este și a pune în Domnul nădejdea mântuirii mele.
Și iarăși zi: Cinei Tale celei de taină...
Și așa, cu umilință, să mergi să te împărtășești.
—————————————————
