Sfântul Ilie Tesviteanul a fost unul dintre cei mai importanți proroci ai Vechiului Testament. Este cunoscut prin faptul că este cel care a prorocit seceta din timpul regelui Ahab și a înviat pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului: ”Și suflând de trei ori peste copil, a strigat către Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!“ Și a ascultat Domnul glasul lui Ilie; și s-a întors sufletul copilului acestuia în el și a înviat.” (3 Regi 17, 21-22)

     Mulți dintre noi îi poartă numele și de aceea găsim că este de cuviință să scriem câteva cuvinte despre acesta.

     Sfântul și marele Profet Ilie a fost fiul unui preot al Legii celei vechi și a trăit în perioada lui Ahab, regele regatului evreiesc Israel din cetatea Tesve, de peste râul Iordan, cu aproximativ 800 de ani înainte de Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos. Se știe că acest rege Ahab s-a căsătorit cu o prințesă feniciană Izevel (Izabela), o femeie din Sidon care era idolatră, închinându-se și aducând jertfe zeilor Baal și Iștar. Odată căsătorit, regele Ahab își leapădă credința poporului său iudeu și se închină idolului Baal, începând să-i asuprescă pe confrații săi.

     Pentru această lepădare de credința iudeilor și trecere la idolatrie, a fost ales Sfântul Ilie de către Dumnezeu să-i prorocească regelui faptul că o secetă mare va veni peste poporul său. Trei ani și jumătatea nu a căzut apă pe pământ, așa că s-a adeverit ceea ce prorocise Sfântul. Mulți oameni și animale au murit datorită secării izvoarelor și lipsei hranei, însă toate au fost îngăduite de Dumnezeu în speranța reîntoarecerii la credință a poporului Său.

     În tot acest timp, Sfântul Ilie s-a retras în pustiu, la pârâul Cherit (Nahal Kerit), unde era hrănit de corbi care îi aduceau pâine și carne, atât dimineața cât și seara, iar setea și-o potolea bând apă.

      Pentru ca adevărul să iasă biruitor, Sfântul Ilie îi propune regelui Ahab să ridice un Altar pe muntele Carmel unde preoții lui Baal să aducă jertfe zeului lor iar Sfântul Ilie să jertfească și el Dumnezeului iudeilor spunând următoarele: "Prooroc al Domnului am rămas numai eu singur, iar prooroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci de oameni şi prooroci ai Aşerei patru sute. Daţi-ne doi viţei; el să-şi aleagă unul, să-l taie bucăţi şi să-l pună pe lemne, dar foc să nu facă, iar eu voi tăia bucăţi pe celălalt viţel şi-l voi pune pe lemne şi foc nu voi face. Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema numele Domnului Dumnezeului meu. Şi Dumnezeul Care va răspunde cu foc, Acela este Dumnezeu". Şi a răspuns tot poporul: "Bine ai grăit!" (3 Regi 18, 22-24)

     Cei 450 de preoți ai lui Baal s-au închinat, dar nu s-a întâmplat nimic. În momentul rostirii rugăciunilor de către Sfâtul Ilie, foc s-a coborât de la Domnul făcând ardere de tot, așa după cum este scris: ”Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!" Și s-a pogorât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ. Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis "Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!" (3 Regi 18, 22-24)

     Falșii profeți au fost prinși și au fost omorâți la râul Chișon (Nachal HaKishon).

     Sfântul Ilie este socotit a fi unul dintre marii luptători împotriva adversarilor lui Dumnezeu. Este cel care a fost răpit la cer într-un car de foc pe când se afla în pustiu, fără a trece prin moarte, lăsând ca urmaș pe vrednicul său ucenic Elisei.

     Numele Ilie vine de la Elijah (Elizahu), acest nume reprezentând două numiri ale lui Dumnezeu la poporul evreu: ”El” și ”Jahve” și este tradus: ” Dumnezeu este Domnul meu”.

     Prin faptele sale Sfântul Ilie a făcut pe poporul evreu să înțeleagă imediat că: ”Domnul este adevăratul Dumnezeu”!